CĂLĂTORIE ÎN TIMP PE VALEA VASERULUI

2006-07-29-000 09-29-22Maramureș, plai cu flori, măi dorule, dor,
Mândru ești în sărbători, măi dorule, dor………
Aceste versuri din cântecul fraților Petreuș îmi vin mereu în minte când mă gândesc la ținutul Maramureșului.

Cu cinci ani în urmă, când m-am mutat la Baia Mare prima mea dorință a fost să fac o incursiune în ceea ce oamenii locurilor numesc Maramureșul istoric. Aici redescoperi datini și obiceiuri păstrate cu strășnicie, chiar dacă în portul tradițional pe care oamenii din zonă încă îl mai îmbracă la slujba de duminică sau de sărbători mai întâlnești, în special la fetele tinere, accente de cochetărie contemporană.

Și pentru că orice călătorie trebuie să înceapă de undeva, noi am pornit din Vișeul de Sus, punctul de plecare al mocăniței ce străbate Valea Vaserului.

Valea Vaserului reprezintă unul din cele mai atractive trasee turistice din Munții Maramureșului și străbate o zonă împădurită enormă, care până la taberele muncitorilor forestieri nu este locuită și singura cale de acces este  calea ferată forestieră.

Dis de dimineață, în gara din Vișeul de Sus, trenulețul cu aburi, sau mocănița cum i se mai spune, își așteaptă cuminte turiștii, dar și muncitorii pe care trebuie să îi ducă la munca din pădure. Pentru a fi siguri că mai prindem un loc, ne-am trezit devreme și la 7.30 eram prezenți în gară și gata de plecare. Călătorii care au campat peste noapte în parcarea gării de abia își serveau cafeaua de dimineață.

2006-07-29-000 08-12-21 2006-07-29-000 09-01-29

Cu opinteli și pufăituri trenulețul o ia din loc doar pentru câteva sute de metrii, după care se oprește din pricina acroșării unui cal intrat neinvitat pe calea ferată. După o vreme o luăm iarăși din loc, de data aceasta fără evenimente neprevăzute. Pe traseu, cât mai străbatem zone locuite, oamenii locului se urcă și coboară aproape din mers, mocănița fiind singura cale de acces în zonă.

Pe timpul verii locurile cele mai bune sunt în vagoanele deschise de unde poți admira nestingherit frumusețea acestei văi, neatinsă parcă de picior omenesc. De mult nu mai văzusem o apă atât de limpede cu care cred că ai putea să îți potolești setea fără griji.

2006-07-29-000 09-42-51 2006-07-29-000 09-29-22 2006-07-29-000 09-29-32 2006-07-29-000 09-42-47

După aproape 40 km și 3 ore de mers am ajuns la stația terminus: Comanu,  unde mocănița este pusă la treabă ajutănd la coborârea buștenilor la vale în timp ce turiștii încing grătarele sau fac scurte plimbări în împrejurimi.

Vine și ceasul când se dă semnalul de plecare și trenulețul se opintește încărcat cu bușteni pentru a ne duce înapoi în Vișeu.

În prezent traseul mocăniței este mult mai scurt, doar 21 km până la halta Paltin, terasamentul căii ferate fiind puternic afectat de inundațiile din anii trecuți. Rămâne totuși un traseu care merită parcurs atunci când veți avea drum prin Maramureș.

Articole pe aceiași temă:
Valea Vaserului (2006): Galerie Foto

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *